Maksymowicz a fost, atât cât destinul i-a îngăduit, Luda Boczarowa, o fetiță cu ochi albaștri luminoși, iubită și îngrijită de părinți și bunici. Apoi, înainte de a împlini 3 ani, a devenit pentru torționarii săi din cumplitul Pavilion al copiilor de la Auschwitz-Birkenau doar un număr: 70072. Timp de peste 15 luni, micuța Luda a îndurat frigul, foamea, singurătatea, frica permanentă și durerile atroce provocate de experimentele îngrozitoare la care o supunea însuși Îngerul Morții, Josef Mengele. Fechem os olhos e imaginem: dezenas de crianças a balançar para trás e para a frente, em cima de tábuas, numa barraca malcheirosa. Olhos enormes, apáticos, nos pequenos corpos maltratados, apenas pele e osso. No seu olhar…nada…nem raiva, nem ódio, nem amor…. nada…

Lidia Maksymowicz, de 82 anos, é uma das sobreviventes do campo de extermínio nazi de Auschwitz-Birkenau, e das experiências do médico Josef Mengele, que ficou conhecido como “o Anjo da Morte” She sent all her details – including the number tattooed on her arm – to a research agency in Hamburg. Decembrie ‘43, Liudmila - o micuța de doar trei ani este adusă la Birkenau împreună cu mama sa. Un an de zile vor trăi în barăci diferite, iar mama îi va aduce pe ascuns ceapă, unicul aliment de care mai poate face rost și care o ține pe fetiță în viață. Apoi vine Decembrie ‘44 când mama este trimisă la Bergen-Belsen. După eliberarea lagărului de către sovietici fetița este înfiată de către o poloneză. Astfel ea își pierde urma pentru rudele ei de origine bielorusă. Este es un libro de no ficción. Una novela basada en una historia real, la historia de Lidia Maksymowicz. Lidia tenía tres años cuando entró en el campo de exterminio nazi Auschwitz-Birkenau. Entró con su familia, pero cuando Birkenau fue liberada su familia ya no estaba. Allí dentro, sobrevivió a duras penas. Fue escogida por del doctor Josef Mengele, como a otros tantos niños, para sus crueles experimentos. Era muy pequeña para recordar pero, sus intensas vivencias no se borraron. Mientras su madre estuvo en el mismo campo, la alimentaba con lo poco que podía e intentó que su hija no olvidara quien era y de donde de venía. Una historia desgarradora, cruda y conmovedora. Una lección de vida, Lidia se niega a odiar porque ni puede ni sabe: El odio solo trae más odio. El amor, por otro lado, tiene el poder de redimir” Mrs Masksymowicz traveled to Moscow by train to be reunited with her mother. “She told me that she had looked for me everywhere. She was happy but at the same time deeply sad for all the time she had spent without me.”Hier ben ik weer, hier ben ik weer om te zeggen dat deze boeken, deze verhalen, moeten blijven uitgegeven en gelezen worden. Elk verhaal moet betere worden zodat iedereen weet, en niet vergaat, dat dit gebeurd is. Dat deze gruwel bestaan heeft en, kijkende hoe de tijden nu zijn, nog kunnen gebeuren. My testimony is that hating doesn ' t help. Hate only brings more hate. Love, on the other hand, has the power to redeem. ' T. Sundari, it’s very normal for human beings to laugh when they find something funny. Some people laugh more than others and that is fine.”

The heartbreaking, inspiring true story of a girl sent to Auschwitz who survived Mengele’s evil experiments. Lidia made headlines in 2021 when Pope Francis kissed her tattoo. The Little Girl Who Could Not Cry is powerful, moving and ultimately hopeful, as Lidia comes to terms with the past and finds the strength to share her story - even making headlines when she meets Pope Francis, who kisses her tattoo. Above all she refuses to hate those who hurt her so badly, saying, 'Hate only brings more hate. not Bookswagon, are responsible for the contents of your submission. None of the content that you submit shall be subject to any obligation of confidence on the part of Bookswagon, its agents, She was adopted by a family in Poland and raised as a Catholic. But as she grew up, she became determined to find out what happened to her mother. Romanul poate fi divizat în două părți: viața din lagăr și cea de după. În ce privește prima parte, nimic nou, nici măcar mențiunea din titlu “Fetița care a supraviețuit «Îngerului Morții»” nu-și are rostul, deoarece experiențele doctorului Mengele sunt trecute aici foarte succint, la fel și modul în care acestea au afectat eroina.

Customer reviews

All content that you submit may be used at Bookswagon'ssole discretion. Bookswagonreserves the right to change, condense, withhold publication, remove or delete any The Little Girl Who Could Not Cry is powerful, moving and ultimately hopeful, as Lidia comes to terms with the past and finds the strength to share her story – even making headlines when she meets Pope Francis, who kisses her tattoo. Above all she refuses to hate those who hurt her so badly, saying, ‘Hate only brings more hate. Love, on the other hand, has the power to redeem.’ Lidia deelt haar verhaal, haar verhaal van overleven, haar verhaal van Mengele, de barakken, het verlies van zowat alles en iedereen. Hoe het na de oorlog niet stopte maar weer een strijd begon op leven. Hoe emoties niet bestaan, omdat elke emotie afgestraft word. Está narrada en presente y en primera persona porque es testimonio directo de lo que allí sucedió. El prólogo es de su santidad el Papa Francisco, quien pudo conocer a Lidia en persona.