Transilvania, în 1838, Nicolae Pauleti realiza cea dintâi culegere amplă de folclor, o monografie folclorică a unui sat românesc. Din nefericire, manuscrisul culegerii nu a fost făcut public până în 1927, când a fost publicat cu titlul De pe Secaș. Cîntece și strigături românești de cari cîntă fetele și feciorii și strigă la joc, culese de Nicolae Pauletti din Roșia, în anul 1838. Culegerea cuprinde peste 300 de poezii populare românești. Cântecele se referă, în special, la dorul de bade sau de mândră, la forța dragostei, la modalități de a lăuda feciorii sau fetele, blesteme pentru cei care-și părăsesc perechea, dorul de casă, sat, părinți, codru etc. Dacă doriți să încercați mână în poezie în limba engleză, va fi util să știți că engleza vorbită se bazează pe pentametrul iambic, în care metrica urmează un model alternativ de 10 silabe accentuate și neacurate. Multe poeme scrise în pentametre iambice, ca cele ale lui Shakespeare, pornesc cu un cuvânt de o silabă neacreditată, pentru a începe modelul alternativ. Deci poți transforma poeziile tale în cântece. Este mai ușor să găsiți o melodie pentru o valoare obișnuită, astfel încât să puteți șterge cuvinte sau să le adăugați pentru a obține același număr de silabe în fiecare verset. L’Après-midi d’un fauneuses two nymphs to symbolize the conflict between the real and the ideal in which Mallarméwas enmeshed. One seems to represent the world of the senses, while the purer of the two may well symbolize the world of the intellect. Since the faun of the title is able to master neither of them, one might hazard the conclusion that Mallarmé is again presenting his own predicament of a poet moving away from the material world but having not yet reached the immaterial world, and who is consequently incapable of dealing satisfactorily with either. Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae Testemițanu - patriot, ilustru om de știință - fondator și reformator al medicinii moldoveneşti (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.

Poezia românescă este și o reprezentare a suflului poporului român, a trăirilor lui, a credinței ortodoxe și a istoriei acestuia. Alaturi de alte elemente de folclor, ea reprezintă o parte integrantă a devenirii lui. Culegătorii de fol Una dintre caracteristicile des întâlnite în folclorul literar este predilecția acestuia pentru antiteză, pentru contexte contrastante, propensiunea pentru personaje aflate la poli opuși: acestea se împart în oameni buni/răi, deștepți/proști, frumoși/monstruoși. Personajele sunt create păstrându-se un contrast între aparența și esența acestora, acțiunile și stările sufletești ale personajelor se derulează cu rapiditate: acestea trec de la nefericire la fericire, de la boală la sănătate, de la sărăcie la bogăție etc. În lirica populară românească întâlnim o serie de cuvinte-cheie sau cuvinte-temă fundamentale: „dor“, „jale“, „frumos“, „urât“, „bine“, „rău“, „noroc“, iar cuvintul „dor“ este cel care stă la baza arhetipurilor mitice și simbolice. „Românul e născut poet!“

Poeti moderni

Nichita Stănescu a primit vizita ministrului de sănătate (profesorul Eugeniu Proca) pentru a fi tratat, la cererea Elenei Ceaușescu. Poezia “ N-ai să vii” este inclusă în volumul de poeme ” În dulcele stil clasic”, publicat în anul 1970. Poemul are la bază neacceptarea sensurilor clasice, obișnuite, modificându-le în “necuvinte”.

la editura Albatros, București, în colecția "Cele mai frumoase poezii", apare o selecție din lirica poetului sub numele "Izvorul și clipa", cu o prefață de Marin Sorescu. Desi este un chinuit al scrisului, Arghezi s-a bucurat de harul divin ca, din cei 87 de ani de viata, peste saptezeci sa-i dedice cu fervoare condeiului. Creatia sa, de impresionanta vastitate, il impune deopotriva ca romancier, pamfletar de exceptie, dramaturg, traducator, publicist (trebuie neaparat reamintita celebra revista "Bilete de papagal, publicatie tipic "argheziana). Dupa expresia criticului literar Ov. S. Crohmalniceanu, de la Eminescu "lirica noastra n-a cunoscut prefaceri mai adanci. Poetul "a deschis principalele drumuri ale poeziei romanesti interbelice, si, mai ales, "a intuit aproape toate formulele liricii moderne. Poezia fiorului religios, poezia sentimentului cosmic, poezia chtonica, poezia vizionara, poezia terorii mistice, poezia primitivitatii, poezia universului domestic, poezia razvratirii, poezia metamorfozelor materiei, poezia jocului, poezia ingenuitatii, poezia absurdului isi afla punctele de plecare in opera lui. Arghezi eplaca turnanta a liricii romanesti noi. Tot criticul literar mai sus amintit ii releva poetului marea capacitate de a realiza in opera sa o permanenta fuziune intre " traditie si modernitate, astfel incat " in arta lui A rghezi, o noutate izbitoare rasare mereu din ceva stravechi. El impune in publicistica romaneasca tableta ca specie literara. Ramane creatorul unui limbaj personal si suculent, aproape fara echivalenta (si deci foarte greu traductibil) in limba straina. Poetul "refuzat de idee, cum il catalogheaza Ion Barbu, este posesorul celui mai bogat registru lexical din poezia romaneasca (peste 20.000 de cuvinte), dand alta viata cuvantului, fund, cum insusi marturiseste, posedat de intentia "de a imprumuta vorbelor insusiri materiale, asa incat unele sa miroase, unele sa supere pupila prin scanteiere, altele sa fie pipaibile, dure sau musculate si cu par de animal. Este deopotriva poet al macrocosmosului sau al microcosmosului, tinand de teluric dar simtindu-si "sculate aripi de cocor, aducand cu sine o poezie zvarcolita, profund umana. Ridica mucegaiul la inefabil, surprinde dramatismul structurii dualiste umane, penduleaza intre "credinta si "tagada, solicita instrumente noi de interpretare, pana la acel amintit inefabil care, prin repetare, devine stare sufleteasca fundamentala. "Luptandu-se cu limitele limbii, cu societatea si cu Dumnezeu insusi, poetul se lupta mai totdeauna cu sine, se afirma si se neaga, se confirma si se reneaga. Arghezi este un inger pe a carui incorporabilitate roiesc bube informe. Rezumandu-si sfasierile intime, sfintenia si coruptia il crucifica. (Vladimir Streinu)'. De laplaneta Arghezi, poezia la noi se scrie altfel. Cercetările au arătat că prima transcriere de texte folclorice datează din 1831, potrivit manuscrisului Cîntări lumești și veselitoare de Dimitrie Ardelean. Printre versurile populare cuprinse în acest manuscris există și o variantă a baladei lui Toma Alimoș. Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac", iar în 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.Ultima mare dragoste a poetului a fost Dora Stănescu, care a fost alături de el în ultimii ani de viață și a încercat să îl scape de patima alcoolului. Poetul ajunge să devină redactor șef la „Revista Luceafărul”, alături de scriitorul Adrian Păunescu. Între anii 1964-1979 publică foarte multe volume de poeme și datorită lor obține numeroase premii. Cele mai reprezentative volume de poeme sunt:

Copilărie: Poetul s-a născut la Ploiești pe 31 martie 1933 și provine dintr-o familie de meșteșugari români. Este fiul lui Nicolae H. Stănescu și al Tatianei N. Stănescu și primește numele ambilor bunici, Hristea și Nichita, dar părinți îl strigau Nini. Ele sunt espuse a se perde; prin urmare e o sfântă datorie de a le căuta şi a le feri de noeanul timpului şi al uitărei. Datoria aceasta am cercat să o îndeplinesc. Ajutat de câteva persoane, iar mai cu seamă de A. Russo. Am adunat în deosebite călătorii prin munţii şi prin câmpiile înflorite ale ţârei noastre, o mare parte din poeziile poporale, şi acuma săvârşind coordonarea lor, le închin patriei mele ca cea mai dreaptă avere a ei.” [1] Nu vă împiedicați emotiile pe măsură ce scrieți, încercați să scoateți tot ce vă vine în minte și apoi să-i dați o formă. Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XX, Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban şi Tatiana Nicolescu. Grație implicării și colaborării cu Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul câtorva prieteni de suflet, apar mai multe plachete de versuri de Grigore Vieru. By 1893, however, he had recovered some of his optimism in the sonnet at first titled “Toast” (since it was recited as such to his friends at a literary banquet) and later “Salut,” in which he once more reaffirmed his faith in his goal. But this time he defines the latter in no more than the vaguest terms. Instead of the overwhelming confidence of “Quand l’ombre” and “Prose” that he will reach his goal, Mallarmé now feels uncertain whether his legacy will be success, failure, or some lonely limbo between the two.Titlul este unul definitoriu pentru particularitățile dominante ale textului liric prin insinuarea la clișeele melancolice, de dragoste, reluate și modificate într-un mod neomodernist. The final reason for Mallarmé’s unproductiveness lies in the nature of the task he had set himself. Creating ideal forms meant adopting a slow and elaborate process of avoiding overt description in favor of suggestion, allusion, and ambiguity so as not to become too closely tied to reality—which explains why there are so many differences of opinion over the interpretation of his poems. In “Ses purs ongles,” for example, the constellation of seven stars that rises in the northern sky in the final line of the poem is not named, nor indeed are the words constellationand starever mentioned. Mallarmé merely refers to a “septuor de scintillations”—seven glittering points of light created by himself and absent from any known sky. The rhymes contribute to the theme of ideal forms springing from an empty void, since only two rhymes are used throughout the poem: -ixand -or, the first of which is the sound of the letter x, the generally accepted symbol of the unknown, while the meaning of the second rhyme in French is “gold,” the equally accepted symbol of the ultimate ideal. He had discovered that to write something other than mere descriptive verse dealing with objects in the real world, to try to give poetic form to an immaterial world was an apparently impossible task. Yet it was one he could not escape, as the last two verses of “L’Azur” make clear, for although the preceding verses describe Mallarmé’s failure to write poetry evocative of the ideal world, they lead up to an account of his failure to shake off his obsession with that world and culminate in the agonizing final cry: “Je suis hanté. L’Azur! L’Azur! L’Azur! L’Azur!” (I am haunted by the sky, the sky, the sky, the sky!). Sensul supraviețuiește în lupta cu moartea simbolică în lumină “ Eu mă înec în lumine” și reușește să restabilească legătura cu “făptura luminii”. Sperăm că ți-au plăcut poemele prezentate! Ce alte poeme reprezentative ale scriitorului Nichita Stănescu cunoști?

Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druță pentru care i se acordă Premiul Republican în domeniul literaturii pentru copii și tineret (1967). Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chişinău, în cimitirul central din strada Armenească. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni. Chişinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina şi Ion Aldea Teodorovici. lui Emilian cu o stea luminoasă pentru o poezie cu iz nichitian și o ritmicitate intrinsecă delicată Tema poemului este reprezentată de întâlnirea imprevizibilă cu iubirea. Întâlnirea neașteptată a dragostei și pătrunderea violentă în existența eului liric schimbă total viziunea îndrăgostitului asupra lumii. Iubirea trăită este o emoție continuă în armonia universală. Linia dreapta, Viata sociala, Viata romaneasca, Cro/iica, Seara, Libertatea, Rampa, Facla, Faclia, Versuri, Versuri si proza, Umanitatea, Izbanda, Flacara, Contimporanul, Hiena, Clopotul, Natiunea, Gandirea, Lamura, Cugetul romanesc, Lumea.

Iubirea este surprinsă ca o izbucnirea a unui univers sublim în sfera lumii materiale. La o primă citire, poemul este unul de dragoste, în care înfățișarea iubitei este unadinamică. Versul “ pasul tău de domnişoară” devine un laitmotiv și poate fi privit ca un pivot al întregului text poetic. Iubirea este descrisă ca o “întâmplare a ființei”, ca un lucru natural, neașteptat, ce nu iartă. Starea de fericire este hiperbolizată în textul liric și o identifică drept emoție mai puternică decât omul : „şi atunci fericirea dinlăuntrul meu / e mai puternică decât mine, decât oasele mele”. Folclorul este o parte inseparabilă din viaţa unui popor, pe care o surprinde în diversele sale aspecte. Astfel, folclorul se impune ca un mijloc autentic de cunoaştere a omului, a vieţii sale sociale și morale, a cadrului naţional, fiind și un arhivar al momentelor semnificative din viaţa colectivităţilor, nu doar a individului. Folclorul are multiple funcţii: spirituale, utilitare, ceremoniale, istorice, de alinare a durerii, distractive, estetice etc. Folclorul oglindește și reflectă modul de viaţă al oamenilor de-a lungul istoriei, care se manifestă la nivel artistic, răspunzând nevoilor din momente cruciale ale vieţii, existenţei acestuia. Tudor Arghezi a fost un scriitor roman cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii romanești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetica, de o originalitate exemplara, reprezinta o alta varsta marcanta a literaturii romane. A scris, intre altele, teatru, proza (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatura pentru copii. Curente literare în care se cultivă poezia [ modificare | modificare sursă ] Exemplu de poem dadaist: "Karawane" de Hugo Ball