Analizele intreprinse de numerosi comentatori au relevat existenta in balada a cinci motive literare: l=complotul ipotetic; Unsurprisingly, Restaurant Cornelius loves to entertain its guests; this is the perfect place to spend a Saturday night with friends, enjoying the music and cheerful vibes until 2am. There's also a garden for partying the night away in warmer weather. Bîrlea, Ovidiu, Colindatul în Transilvania, în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1965-1967, Cluj, 1969; Semnificație mitologică. Oaia a fost domesticită de om din rațiuni economice, fiind crescută și sacrificată pentru hrană (carne, lapte și derivatele sale) și îmbrăcăminte ( lână, piele). Apare în mitologiile unor popoare, ca simbol religios (creștinism), animal totemic sau animal fantastic (mitologiile caucaziene); ca animal oracular e semnalat numai în mitologia românească (balada Miorița). Oaia năzdrăvană din balada Miorița denunță unui cioban complotul urzit împotriva lui de alți doi fârtați. [8]

Dumitru Pop, Pe marginea Mioriței, în Studiu Universitas, Babeș-Bolyai, Cluj, 1965 ( 32 texte - colinde); Primul pas pentru a înțelege Miorița este de a pătrunde în specificul etnic, cultural și mai cu seamă spiritual al poporului român. Acest demers pornește de la premisa unicității ei. Pe de altă parte însă temele și motivele (în sens conceptual și etnografic) conservate în această baladă sunt comune spațiului cultural indo-european. Al doilea pas impune o analiză în relație cu specificul popoarelor ce ne înconjoară, atât vest-europene, cât și orientale, căci există afinități cu culturile marginale indo-europene, de tip major. Filipciuc, Ion, Miorița în sistemul colindelor și baladelor, în Miorița, III, nr. 1(5), Câmpulung Moldovenesc, martie 1993, p. 18-50 vezi si XXIV contrapoziții despre Miorița, în Cronica, Iași, XVIII, nr. 34(917), 1983, p. 5; Ion Taloș, Folclor românesc – vechime, statornicie, originalitate, prefață la Anuarul de folclor, III-IV, Cluj-Napoca, 1983, p. 11-14. unele variante, "testamentul" păcurarului continuă cu prefigurarea sfârșitului anului pastoral ("Și-a zini Ziua Crucii, / Voi la țară-ți coborî"). Mama păstorului va întreba de soarta fiului său ("Măicuța v-a întreba / Coborăsc și eu ori ba?"), însă aceasta trebuie să știe doar că a rămas mai înapoi cu oile ("C-am rămas mai înapoi / Cu cele șchioape de oi") și va întârzia la cină ("Cina-n masă s-a răci, / Apa-n vasă s-a-ncălzi, / Eu la mama n-oi zini / Batăr cît m-ar agodi").Augustin Mocanu, Colinda "Fata de maior", Editura Dacoromâna, Slobozia, 2007 ( 194 texte - colinde); Dorin Ștef, Miorița s-a născut în Maramureș, Editura Dacia Cluj Napoca, 2005 ( 136 texte - colinde); Miorița" (ad. mioriță, lit. 'The Little Ewe Lamb'), also transliterated as " Mioritza", is an old Romanian pastoral ballad considered to be one of the most important pieces of Romanian folklore. It has numerous versions with quite different content, but the literary version by poet Vasile Alecsandri (1850) is the best known and praised. This had erstwhile been the oldest known written text, arousing suspicion that the poet may have authored it entirely, until the discovery was made of a version from the 1790s. Scriitorul si revolutionarul pasoptist Alecu Russo, aflandu-se in exil la Soveja, a auzit Miorita" cantata de un cioban, a transcris-o si a incredintat-o prietenului sau Vasile Alecsandri, care a publicat-o in celebra sa culegere Poezii populare"( 1852). De-a lungul veacurilor aceasta opera a avut o larga raspandire pe intreg teritoriul tarii, cunoscandu-se pana in prezent peste 930 de variante. Varianta publicata de V Alecsandri ramane cea mai reusita din toate punctele de vedere. Prima parte este epica si cuprinde expozitiunea. Balada incepe in cea mai buna traditie a epicii populare, cu fixarea locului actiunii:

Ani”- varsta imbatranirii bauturii este de 6 ani. Gustul sau este bogat, cu note intense de portocale, condimente, smochine si migdale. Miorița este un poem folcloric românesc, răspândit în peste 1400 de variante [1] în toate regiunile României. Este o creație populară specific românească, nefiind cunoscută la alte popoare [2]. Cântecul a fost zămislit în zona sudică a Carpaților Orientali, la nordul Munților Vrancei. În Transilvania având la bază un rit de inițiere și interpretat sub forma de colindă, în timpul sărbătorilor de iarnă. [3] S-a transformat în baladă (în regiunile din sudul și estul țării) [4] , în această versiune fiind socotit un text literar desăvârșit din punct de vedere compozițional și stilistic. [5] A fost analizat și comentat de cei mai de seamă oameni de cultură români. Motivul mioritic a constituit sursă de inspirație pentru scriitori, compozitori și artiști plastici români și străini. A fost tradus în peste 20 de limbi străine. [6] Este socotit unul din cele patru mituri fundamentale ale literaturii românești. [7] Originea și semnificația titlului [ modificare | modificare sursă ] Tánczos, Vilmos ( 2018), "Vreau să fiu român!": identitatea lingvistică și religioasă a ceangăilor din Moldova, p.274, ISBN 978-606-8377-55-1, OCLC 1089903890 , accesat în 14 iunie 2021Diaconu, Ion, Ținutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie, vol. III și IV, ediție de Paula Diaconu Bălan, Editura Minerva, București, 1989; I. Diaconu, V. Alecsandri și etnografia Vrancei, în Ținutul Vrancei, IV, Editura Minerva, 1989, p. 368-405

The Miorița ballad is summarized and discussed by Mircea Eliade in Zalmoxis, The Vanishing God (1972), [21] and plays a fundamental role in his novel The Forbidden Forest.

TRENDING

Semnificație culturală. Cântecul mioritic este o creație folclorică reprezentativă de factură pastorală. Reconstituirea genezei cântecului permite incursiuni în cultura și realitățile etnografice ale satului românesc tradițional. Teodoreanu, N. [in Romanian]; Pușcaru, D.; Derlogea, V.; Harșian, A. (1952), "Cercetări asupra oftalmiei mieilor de rasa ţigae, bucălae", Buletin ştiinţific: Secţia de biologie şi ştiinţe agricole, secţia de geologie şi geografie, 4 (3): 767, Mielul are pigmentație de bucălău , cu pete depigmentate pe creştet şi coadă